This is a paper, wrote in romanian by Elendiar, a master in ancient astrology. It is very valuable. Please use google translate, because I can't help you with the translation. Anyway, I can help you by answering to some of your questions. Nice post Mr. Noblehorse.
De mysterio Dichotomiae
sau
Despre Principiul Dihotomiei aplicat părţilor horoscopice, aşa-zise arabice sau hermetice,
oferind chei ale astrologiei în douăzeci şi şapte de consideraţiuni.
- Cu mulţumiri aduse filosofilor din vechime şi celor care au contemplat realitatea în căutarea sensului -
(Pentru prima dată în istorie, filosofia astrologilor cu privire la misterioasele puncte horoscopice, aşezată în scris de mine, ilustrul Elendiar, al elfilor obscuri, pentru astrologii care vor să gândească astrologiceşte şi nu numai să imite aforismele astrologilor de renume în felul în care papagalul învaţă să salute, ci cu adevărat să-şi împroprieze astrologia dacă doresc să o practice dincolo de dilentantism şi complacere în admirarea autorităţilor care e unită cu “condamnarea” acestora la dezacord post-mortem din cauza lipsei de înţelegere a aparentelor discrepanţe din formulările unor aforisme, care nu sunt nimic altceva decât moduri practice de aplicare ale aceloraşi principii, pe care eu le voi descrie în sentinţe scurte şi inteligibile mai jos, astfel încât toată mintea să fie lămurită atâta timp cât în ea îşi are sălaş buna voinţă şi sincera dorinţă a cunoaşterii, neafectate de mândrie şi prejudecată.)
Găsind că mulţi astrologi se complac în dezbateri, dovedind nimic altceva decât drăgostirea lor faţă de o anumită autoritate sau faţă de propriile prejudecăţi, ca un soare care luminează pe cei ce caută cu deschidere adevărul şi ca unul care arde şi orbeşte pe cei care cred că trecutul e cheia viitorului şi nu înţelegerea realităţii, io, ilustrul Elendiar, al elfilor obscuri, am căutat să explic simplitatea fără să complic explicaţia şi să îndrept cele strâmbe pe cărări fără spini nu inventând, ci doar consemnând modul de gândire al astrologilor cu privire la acest subiect, dar asigurând, în acelaşi timp, şi progresul autentic al astrologiei...
Iată principiul dihotomiei aşa cum se aplică el în ştiinţa şi arta astrologiei şi, cunoscându-l, să vă bucuraţi în aşa fel încât viaţa să fie puţin mai lungă şi arta puţin mai scurtă, pentru că Partea Spiritului se calculează invers faţă de Partea Norocului.
Principiul dihotomic – Există o Distincţie, Delimitare, Definiţie naturală între lucrurile existente, o opoziţie, dar şi o complementaritate a lor: trecut-viitor, materie-suflet, substanţă-formă, cauză-finalitate, necesitate-libertate, karma-dharma, condiţionare-decondiţionare, pasiv-activ, sensibil-inteligibil, percepţie-conştiinţă, noapte-zi, natural-artificial, static-evolutiv, apus-răsărit, întuneric-lumină, feminin-masculin, anterior-posterior, simultan-ulterior, pământul-cerul, Lună-Soare, receptor-emiţător, ignoranţă-cunoaştere, involuntar-voluntar, instinctual-raţional, impresie-expresie, colecţie-selecţie, rece-cald, umed-uscat, iluzie-iluminare, diversitate-unitate etc.
1.Factorul sectei (nocturn-diurn) în astrologie are la bază principiul dihotomic.
2.Factorul genului (masculin-feminin) în astrologie are la bază principiul dihotomic.
3.Termenele sunt demnităţile esenţiale planetare care arată Limitele, Graniţele, Delimitările (timpului, spaţiului, manifestării) şi, prin urmare, are la bază principiul dihotomic, precum factorul sectei în astrologie. Vom utiliza termenele egiptene în defavoarea celor ptolemaice sau a celor chaldeene. Sunt demnităţi esenţiale care sunt ignorate din cauza asimetriei lor, dar cărora tradiţia le-a dat o importanţă mare în cazul direcţiilor, ceea ce dovedeşte încă o dată că sunt legate de principiul dihotomic; aşa cum recepţia face legătura între demnităţile esenţiale şi cele accidentale, la fel termenele fac o legătură între demnităţile esenţiale şi virtuţile sectei.
4.Majoritatea părţilor horoscopice se calculează conform factorului sectei în astrologie.
5.Există părţi astrologice care se calculează ţinând cont de sexul nativului.
Părţile astrologice descrise de principiile 4 şi 5 se calculează având în vedere principiul dihotomic menţionat iniţial, pentru că şi secta şi sexul nativului sunt factori de diferenţiere.
Planetele respectă secta conform preferinţei lor faţă de Soare şi Lună (prima dihotomie planetară în astrologie): Luna, Marte, Venus, Mercur, Jupiter, Saturn, Soare, căci aşa a aşezat Tatăl Ceresc creaţia. „Întuneric era deasupra adâncului... Şi a zis Dumnezeu: Să fie lumină!... Şi a DESPĂRŢIT Dumnezeu lumina de întuneric, şi anumit lumina - zi şi întunericul - noapte. Şi a pus Soarele spre stăpânirea zilei şi Luna spre stăpânirea nopţii... şi a fost seară şi a fost dimineaţă etc. Şi a făcut Dumnezeu omul - bărbat şi femeie a făcut...” (Psellos). Mercur este masculin când este oriental Soarelui şi feminin când este occidental lui. (Pentru cei care vor să experimenteze principiul dihotomiei şi în legătură cu planetele astrologiei moderne, dacă e să urmărim logica antică, vom considera Uranus şi Neptun planete diurne, Eris şi Ceres planete nocturne şi Pluton diurn când e occidental şi nocturn când e oriental. Mercur are o uşoară tensiune preferenţială către secta zilei şi Pluton o uşoară tensiune preferenţială către secta nopţii.)
Orientalitatea este astfel prin analogie cu Mercur, cel ce se bucură în pragul co-semnificat de Saturn, unul din factorii care au la bază principiul dihotomic.
Părţile se calculează în sensul direct al sectei sau în sensul convers al sectei conform cu semnificaţia pe care astrologul o caută.
Dacă semnificaţia căutată este din primul rând al dihotomiei (materie, noapte, instinct, simultan, analogic Lunii) se aleg părţi în sensul direct al sectei; dacă semnificaţia căutată face parte din al doilea rând al dihotomiei (zi, conştiinţă, evoluţie, ulterior, analogic Soarelui) vom alege părţi în sensul opus al sectei.
Acest principiu este aplicabil şi în cazul semnificaţiilor speciale ale lorzilor triplicităţii (Alcabitius, Fludd etc.). De ex., primul lord al triplicităţii Asc (cel în armonie cu secta) arată prima parte a vieţii (lordul simultan), iar al doilea lord al triplicităţii Asc (cel opus sectei) arată a doua parte a vieţii (lordul ulterior); sau primul triplicitator al casei a 9-a (cel în acord cu secta) reprezintă călătoriile (lumea materială analogică Lunii), iar al doilea trigonocrator reprezintă religia (lumea spirituală analogică Soarelui), al treilea (analogic lui Mercur) fiind astrologia care le observă pe amândouă... şi aşa mai departe...
Părţile simple care se calculează în sensul direct al sectei sau părţile nopţii au următoarea formulă de calcul:
Partea X = Asc + X – Y unde Y este longitudinea planetei în mai mare armonie cu secta măsurată de la 0 grade Berbec şi X planeta în mai mică armonie cu secta sau opusă sectei. Aceasta este formula pentru lucruri tycheice, lucruri care au de-a face cu materia, cu trecutul sau cu starea de fapt!
Exemple:
Partea Fortunei = Asc + Soare – Lună (noaptea) şi PF = Asc + Lună – Soare (ziua).
Partea fraţilor (la greci), a vieţii (Al Biruni) = Asc + Saturn – Jupiter (noaptea), invers ziua.
Partea tatălui = Asc + Soare – Saturn (noaptea), invers ziua (dacă Saturn e combust, grecii ne sfătuiesc să utilizăm următoarea formulă unică de urgenţă: Asc + Jupiter – Marte. Dar, pentru că această formulă nu respectă teoria care spune ca lucrurile trecutului să fie calculate în sensul direct al sectei (nu respectă cel puţin în privinţa hărţilor diurne), vom prefera formula persană: Asc + Soare – Jupiter (noaptea) şi invers ziua.
Partea mamei = Asc + Venus – Luna (noaptea), invers ziua.
Partea strămoşilor / rubedeniilor = Asc + Saturn – Marte (noaptea), invers ziua.
Partea averii imobile (Hermes) = Asc + Jupiter – Mercur (noaptea), invers ziua.
Partea retribuţiei = Asc + Soare – Marte (noaptea), invers ziua.
Partea armatei, miliţiei, acuzării, bolii incurabile = Asc + Saturn – Marte, invers ziua.
Partea datoriilor (la bănci etc.) = Asc + Mercur – Saturn (noaptea), invers ziua.
Partea bolii = Asc + Marte – Mercur (noaptea), invers ziua.
Partea proceselor juridice = Asc + Jupiter – Marte (noaptea), invers ziua.
Partea timidităţii (ascunderii) = Asc + Mercur – Luna (noaptea), invers ziua.
Partea trădării = Asc + Soare – Marte (noaptea), invers ziua.
Partea Anareta (distrugere / moarte) = Asc + Lordul Asc – Luna (noaptea), invers ziua (pentru cei cu Asc în Rac această parte nu este inteligibilă.
Astrologul va trebui să urmeze o altă linie de consideraţiuni sau se poate experimenta cu înlocuirea Lordului Asc cu Trigonocratorul principal – Marte în hărţi nocturne şi Venus în hărţi diurne).
Partea jocurilor şi sportului = Asc + Marte – Venus (noaptea), invers ziua.
Partea norocului chior = Asc + Jupiter – Luna (noaptea), invers ziua.
Cazuri speciale: Partea Exaltării (Eminenţei) = Asc + 19 gr. Berbec – Soare (diurn), Asc + 3 gr. Taur – Luna (nocturn); acesta e un caz unic de sorț care nu poate fi considerat al zilei sau al nopţii, deşi arată ca un sorț al nopții, putem considera şi că nu gradul exaltării în sine contează, ci puterea care îl guvernează şi îi dă forma, şi astfel filosofic poate fi considerat deopotrivă un sorț al zilei şi al nopţii.
Cât despre sorții complecşi (alcătuiţi pe baza altor sorți) sau a părţilor mixte, vom judeca partea horoscopică conţinută în aceştia (de obicei Partea Fortunei sau a Spiritului) ca un fel de Asc şi ne putem gândi la ea ca având aceeaşi armonie de sectă ca Mercur, respectiv neutră. Dar, pentru necesităţi practice, vom considera celelalte cinci părţi hermetice într-o clasă specială cu un caracter planetar pronunţat, deşi caracterul dihotomic e observabil şi prin legătura dintre benefice şi Spirit sau malefice şi Fortuna.
a. Partea Necesităţii (partea lui Mercur) = Asc + Mercur – Partea Fortunei (noaptea), invers ziua – semnifică constrângerile, lucrurile la care suntem supuşi fără voie, luptele, războaiele şi toate limitările pe care naşterea ni le impune, cu consecinţe asupra duşmăniilor, urii şi condamnărilor la care putem fi supuşi. De asemenea descrie mentalul inferior, negocieri şi înscrisuri birocratice, dar şi ştiinţe gregare.
b. Partea Erosului (partea Venerei) = Asc + Partea Spiritului – Venus (noaptea), invers ziua – semnifică dorinţele voluntare, reciprocitatea prieteniei şi favorurile mutuale cu consecinţe asupra vieţii erotice.
c. Partea Victoriei (partea lui Jupiter) = Asc + Partea Spiritului – Jupiter (noaptea), invers ziua – se poate vedea activitatea acestei părţi în legătură cu orice speranţă, concurs, act de încredere, răsplătiri, uneori şi în legătură cu unele penalităţi, depinzând de situaţia ei. Participă la câştigarea de onoruri, sentimentul împlinirii, credinţa în divinitate şi sentimentul misiunii.
d. Partea Nemessis (partea lui Saturn) = Asc + Partea Fortunei – Saturn (noaptea), invers ziua – semnifică părţile ascunse ale destinului, e un sorţ al actelor reci şi crude ale destinului, participând la toate neputinţele, la bătrâneţe, la pierderi, la distrugere, exil, la toată tristeţea şi depresia, dar şi la calitatea morţii. De asemenea descrie ţinerea de minte (de obicei a răului care are drept consecinţă răzbunarea) şi poate căpăta valori pozitive în descrierea profunzimilor minţii, a practicilor ascetice.
e. Partea Curajului (partea lui Marte) = Asc + Marte – Partea Fortunei (noaptea), invers ziua – participă la actele făcute cu curaj sau indolenţă, acte de măreţie fie spre bine, fie spre infamie.
Partea Bazei (Partea Părţilor) = Asc + Partea Spiritului – Partea Fortunei sau invers, nu în funcţie de factorul diurn sau nocturn, ci având grijă ca această parte să fie întotdeauna sub orizont. Evident, în cazurile Lunii noi sau pline este al treilea sorţ care este conjunct cu Partea Spiritului şi cu Partea Fortunei. Este evident o sinteză care încearcă să arate participarea acestui semn la actul vieţii, al respiraţiei şi este în analogie cu Asc, dar şi cu pivotul anti-culminant, traducându-se de cele mai multe ori ca o parte a constanţei.
Tradiţional vom mai întâlni, în tratatele arabe de astrologie, un alt tip de părţi mixte, de genul partea morţii tatălui sau partea morţii fraţilor etc. Credem că aceste părţi sunt create de entuziasmul arăbesc pentru părţi şi că ele înmulţesc inutil elementele astrologice, pentru că moartea tatălui este reprezentată de casa VIII-a de la partea tatălui, iar moartea fraţilor de casa VIII-a de la partea fraţilor.
Părţile simple care se calculează în sensul convers al sectei sau sorţii zilei au următoarea formulă:
Partea Y = Asc + Y – X, unde X este planeta în mai puţină armonie cu secta sau opusă sectei astrogramei şi Y planeta în mai mare armonie cu secta. Aceasta este formula pentru părţi noetice, voluntare, intenţionale, lucruri care au de-a face cu sufletul, spiritul, cu viitorul şi, în consecinţă, cu evoluţia lucrurilor.
Exemple:
Partea Spiritului (Partea lucrurilor ce vor urma) = Asc + Luna – Soare (noaptea) şi PS = Asc + Soare – Luna (ziua).
Partea copiilor = Asc + Jupiter – Saturn (noaptea), invers ziua.
Partea raţiunii / elocvenţei = Asc + Marte – Mercur (noaptea), invers ziua.
Partea reflecţiilor profunde = Asc + Luna – Saturn (noaptea), invers ziua.
Partea înţelepciunii = Asc + Saturn – Soare (noaptea), invers ziua (o parte interesantă, căreia astrologii i-au gasit ambiguitatea accidentală în planul manifestării, în aceea că atunci când se află într-un semn violent, sub un almuten marţian, devine o parte a tragediilor fatale, dar vom observa totodată că ambele semnificaţii fac parte din acelaşi şir dihotomic al zilei, conştiinţei, finalităţii etc. Spre deosebire de partea Anareta, fatalitatea nu vine din distrugerea trupului fizic, ci din deteriorarea sufletească).
Partea speranţei = Asc + Mercur – Jupiter (noaptea), invers ziua.
Partea regelui = Asc + Luna – Marte (noaptea), invers ziua.
Partea dragostei, aprecierii, admiraţiei (pe care nativul o oferă voluntar şi care poate fi [sau nu] subiect al reciprocităţii) = Asc + Venus - Soare (nocturn), invers diurn. Achiziţia şi casa V-a de la această parte vorbesc despre realizarea reciprocităţii.
Partea libertăţii = Asc + Mercur – Soare (nocturn), invers diurn.
Partea religiei, credinţei = Asc + Luna – Mercur, invers diurn.
Ne dăm seama care este planeta “activă” (în sensul că îşi asumă responsabilitatea de a fi în armonie mai mare cu lucrul semnificat de partea horoscopică respectivă) a unei părţi văzând minusul dinaintea acelei planete în formula nocturnă sau plusul dinaintea ei în formula diurnă.De ce numim partea Fortunei – partea Lunii si Partea Spiritului – partea Soarelui? Din două motive: Astrologia a început noaptea şi s-a perfecţionat ziua (de aceea am citat mai sus mai întâi formula nocturnă şi, deşi pare o motivaţie foarte simplistă pentru „complexitatea” minţilor moderne, naturalul era foarte la modă în vremea anticilor) şi Luna este Semnificatoare a lucrurilor materiale, iar Soarele semnificator al lucrurilor sufleteşti.
Principiul dihotomic permite astfel distincţia, definiţia, delimitarea şi, prin urmare, conceptualizarea. În lipsa distincţiei, definiţiei, delimitării, conceptualizarea e imposibilă şi, prin urmare, consideraţiunile astrologice sunt imposibile. Datorită acestui principiu descris aici, Vettius Valens muta Punctul Spiritului în semnul următor în cazul prezenţei acestuia în acelaşi semn cu Pars Fortuna, de aceea Partea tatălui nu se poate calcula cu Saturn combust (invizibil, de nedefinit) etc. şi de aceea astrologii vor trebui să îşi rafineze interpretările când se vor confrunta cu hărţile crepusculare.
Părţile horoscopice au şi ele demnităţi esenţiale asemenea planetelor. Dar, spre deosebire de planetele cărora le este esenţială peregrinarea prin spaţiu, prin zodii şi găsind preferinţe în acestea, punctele horoscopice îşi primesc esenţa de la principiul dihotomic şi astfel distincţia planetelor venită din raportul lor cu criteriile dihotomice care îl formează îl pot defini ca atare.
Criteriile dihotomice care ne permit aprecierea gradului de distincţie al demnităţilor esenţiale al punctelor horoscopice sunt: secta (nocturn / diurn), genul zodiei în care se afla planeta (masculin / feminin), vizibilitatea (prezenţa deasupra orizontului, lipsa combustiei), termenele (prezenţa planetelor în termene compatibile cu secta proprie), orientalitatea. Observăm că primele 3 elemente ale criteriilor dihotomice duc la alcătuirea Hayzului.
Vom acorda următoarele puncte de distincţie ambelor planete implicate în calculul punctului horoscopic:
În sectă + gen + vizibilitate + termene + orientalitate
5 4 3 2 1 total puncte de distincţie: 15p.
Astfel, dacă suma totală pe care partea horoscopică o adună de la cele două planete implicate este mai mare sau egală cu 15 (din 30 posibile), putem spune că partea este în demnitate esenţială. Dacă este mai mică decât 15, partea este în debilitate esenţială.
Ex:. Când Soarele se află sub orizont cu Luna, nu-i vom acorda coeficientul de sectă, iar când Luna se află deasupra orizontului cu Soarele, nu-i vom acorda coeficientul de sectă etc. Vom da puncte de vizibilitate Lunii în cazul eclipsei totale de Soare, dar nu vom da Soarelui, iar în cazul eclipsei totale de lună nu vom da nici uneia. În cazul cazimi în sens restrâns (17 min de arc şi logitudinal, şi latitudinal) vom da puncte de vizibilitate (în cazul prezenţei deasupra orizontului) atât Soarelui, cât şi planetelor inferioare: Venus şi Mercur.
Planetelor li se vor acorda cele 5 puncte de armonie cu secta când se vor afla de aceeaşi parte cu Luminariul cu care sunt în armonie, când acesta se află în sectă. Pars Fortunae şi Pars Spiritus vor avea cel puţin 5 puncte de distincţie datorate unuia dintre Luminarii. Aceasta însă este punctul maxim de închidere a Spiritului. În gen – planeta aflată într-un semn nocturn (sau diurn) după caz în armonie cu secta de care aparţine respectiva planetă.
Vom observa că, deşi pentru nativ şi lume este defavorabilă poziţia extra conditionem de deasupra orizontului, căreia îi putem spune şi contra-hayz, extra conditionem sub orizont este defavorabilă pentru demnitatea esenţială a părţii horoscopice.
Demnitatea esenţială a părţii ne arată că o putem judeca ca atare, adică precum ceea ce este conform definiţiei sale. Nu o face mai puternică, ci doar inteligibilă. Adică Fortuna (Partea Lunii) va semnifica ceva care este instinctual, material, anterior, simultan, trupesc, sensibil, respectiv sănătatea, corpul fizic, prosperitatea, norocul, datul destinului, privilegiile care ni se acordă, şansele care ni se acordă, starea de spirit care ne este imprimată de evenimente exterioare nouă etc. Nu e nimic spiritual în legătură cu Partea Fortunei în demnitate esenţială. La fel, Partea Spiritului semnifică conştientul, geniul, eliberarea, voluntaritatea, acţiunea conştientă, având consecinţe asupra carierei sau relaţiilor, înţelegerea locului sinelui în Univers şi nu are nimic material în semnificaţia ei când este în demnitate esenţială maximă. Fortuna şi Daimonul sunt Arhetipul şi Antitipul tuturor părţilor opuse şi complementare.
Debilitatea esenţială a părţii ne arată că aceasta este ostatica părţii horoscopice opuse şi complementare. De aceea Serapion spunea că Daimonul devine Fortuna şi vedem de ce Ptolemeu, Ibn Ezra şi alţii se mulţumeau cu o singură formulă pentru Fortuna şi spuneau că au găsit eficienţa în practica lor sau de ce Alcabitius folosea o singură formulă pentru Fortuna şi două pentru Spirit. Astfel, dacă partea horoscopică nu este autentică, nu este bine definită şi, prin urmare, nu se poate supune consideraţiilor obişnuite. De obicei părţile nopţii le iau ostatice pe cele ale zilei, ca unele care au prioritate în timp. Astfel vom întâlni Daimonul comportându-se ca Fortuna, Partea Fraţilor comportându-se ca a Părinţilor, fraţi (frate-soră) care sunt părinţi etc. Nu înseamnă şi nu trebuie să inversăm formulele în aceste cazuri, pentru că nivelul general de distincţie (coeficientul de puncte de distincţie) rămâne acelaşi, ci le interpretăm luând în considerare faptul că punctul horoscopic nu se comportă ca el însuşi, la fel cum o planetă în debilitate esenţială nu se comportă ca ea însăşi. Dacă vă ajută o analogie din tărâmul mistic: în Orient se spune că siddhis-urile devin o piedică în calea eliberării când yogi se ataşează de ele; în acelaşi fel se comportă şi Daimonul luat ostatic de Fortuna. În altă ordine de idei, inteligibilitatea unei părţi debilitate poate fi salvată în parte dacă aceasta se află într-o casă semnificativă de la un punct semnificativ (Spiritul în casa 10 de la Soare în hărţi diurne, Partea Tatălui în casa a 4-a de la Asc sau Saturn în hărţi nocturne etc.).
Pe măsură ce debilitatea esenţială a părţii este mai mare (are un număr minim de puncte de distincţie, respectiv – 0p.), principiul dihotomic devine inutilizabil şi, prin urmare, acea parte, cât şi complementara-opusa ei, devine inexistentă. (ex.: Saturn şi Jupiter, aflaţi într-o hartă diurnă, în semne feminine, sub orizont, în limitele Venerei şi fără să fie orientali, realizează imposibilitatea de a citi partea fraţilor şi pe cea a copiilor). În acest caz, astrologul va judeca problemele propuse din altă parte şi nu de la punctele horoscopice. Asta nu înseamnă neapărat că nativul nu are acces la acel domeniu al vieţii simbolizat de respectivul sorț, ci doar că astrologul nu poate citi acea semnificaţie pornind de la acel sorț, dar cu siguranţă poate găsi alte elemente astrologice care să îi dea direcţii în interpretarea acelei probleme.
Există cazuri în care simultaneitatea părţilor complementare în acelaşi semn par a duce la dispariţia principiului dihotomic. În acest caz, ulterioritatea semnului post-ascensional ne oferă consideraţiile în legătură cu punctul zilei pe baza dihotomiei simultan-ulterior şi ştiind că întotdeauna casa a 2-a o asistă pe cea dintâi (V.V. cu privire la Partea Spiritului).
Părţile horoscopice în demnitate esenţială se pot judeca horoscopic (partea se poate aşeza ca ascendent al unui sistem de case derivate pe semne întregi) dacă logica semnificaţiei respectivei părţi o permite (această tehnică având rezultate superioare hărţilor harmonice, de ex. navamsa, folosite cu precădere în astrologia vedică). Puterea manifestării sale în viaţa nativului se va judeca de la dispozitorii săi şi relaţia cu aceştia. Dispozitorii pentru părţile nopţii reprezintă ceea ce Spiritul e pentru Fortuna, iar dispozitorii pentru părţile zilei reprezintă ceea ce Fortuna este pentru Spirit. Astfel se face conexiunea cu principiul ciclicităţii naturale. Pentru părţi pe care nu le judecăm horoscopic vom folosi demnităţile esenţiale, cele accidentale, almutenii şi aspectele, ca şi în cazul celor judecate horoscopic. Interpretarea horoscopică a numeroaselor părţi horoscopice poate fi exactă chiar şi ignorând poziţiile zodiacale, atâta timp cât sunt interpretate unele în raport cu altele. Apariţia părţilor horoscopice în istoria astrologiei este simultană cu apariţia zodiacului fix tropical, produs de fazele Soarelui, şi cu apariţia termenelor ca demnităţi astrologice. Această coincidenţă „cosmică” ne informează că zodiacul raţional vestic are o legătură cu existenţa părţilor horoscopice, în consecinţă interpretarea astrologică vestica – fără a lua în seamă punctele horoscopice – poate fi un act de frivolitate care poate da dreptate criticilor pe care astrologia siderală-observaţională le face celei tropicale-raţionale. Această coincidenţă cosmică explică şi de ce în perioada elenistică descrierile zodiilor ocupă capitole secundare ale tratatelor de astrologie (spre deosebire de tratatele moderne, unde zodiile sunt descrise în primele capitole), uneori conţinând ambiguităţi între sistemul sideral şi cel tropical. Consecinţele acestor raţionamente vor crea prilejul aprofundării acestei arte de către astrologul inteligent.
Ţinând cont de consideraţiunile anterioare cu privire la inteligibilitatea unei părţi horoscopice, derivată din demnitatea ei esenţială, vom putea gândi că, în cazul în care o parte oarecare, de exemplu partea mamei, este în debilitate esenţială majoră, nu vom construi horoscop de la ea din cauză că inteligibilitatea ei e afectată şi, prin urmare, judecata astrologului e împiedicată, ci ne vom mulţumi cu construcţia unui horoscop de la semnificatorii generali Luna sau Venus, sau interpretând casa a 10-a şi cele ce ţin de ea în horoscopul radical. Pentru părţile calculate în direcţia conversă sectei, demnităţile / debilităţile accidentale au o valoare, în judecata astrologică, proporţional inversă cu nivelul de demnitate esenţială pe care o au. Pentru părţile calculate în sensul direct al sectei, demnităţile / debilităţile accidentale au o valoare, în judecata astrologică, proporţională cu coeficientul de demnitate esenţială pe care îl primesc.
Odată stabilită demnitatea esenţială a părţii horoscopice, adică realitatea ei, vom putea să stabilim şi demnităţile sau debilităţile accidentale ale părţii în funcţie de poziţia zodiacală, de case şi aspectele pe care le face cu alte planete sau stele. În cazul în care partea este în demnitate esenţială mare, judecăţile pornite horoscopic de la ea vor avea proeminenţă şi evidenţiere în faţa judecăţilor care pornesc de la alte elemente astrologice.
Demnităţile accidentale ale Pars Fortunae: conjuncţia cu Regulus – 6 p., conjuncţia cu Spica, Jupiter, Venus, prezenţa în Taur, Peşti, Asc sau MC sau lipsa combustiei – 5 p., trigonul cu Jupiter sau Venus, prezenţa în casele 7, 4 sau 11, în Balanţă, Săgetător, Leu, Rac – 4 p., sextilul cu Jupiter sau Venus, prezenţa în casele 2 sau 5, conjuncţia cu Nodul Nord Lunar sau în Gemeni – 3 p., prezenţa în Fecioară sau casa 9 – 2 p.
Debilităţi accidentale: prezenţa în Scorpion, Capricorn, Vărsător, casa 12, conjuncţia cu Saturn sau Marte sau combustia de la Soare – 5 p., prezenţa în casele 6 sau 8, opoziţia cu Saturn sau Marte, conjuncţia cu Algol – 4 p., conjuncţia cu Nodul Sud Lunar, pătratul cu Saturn sau Marte – 3 p., prezenţa în limitele lui Saturn sau Marte – 2p.
Punctele opuse şi complementare aflate în acelaşi element sau în elemente compatibile oferă nativului o mai uşoară tranziţie de la trecut la viitor. Cele aflate în elemente incompatibile aduc un moment de schimbare radicală, iar cele angulare una faţă de alta arată personalităţi puternice
Aceste principii sunt suficiente pentru a înţelege baza pe care se sprijină ştiinţa părţilor horoscopice şi cel ce va înţelege va avea în mână cheia deschiderii multor perle ale astrologilor şi, în acest fel, va depăşi tradiţionalismul repetitiv şi rigid sau modernismul ineficient din lipsa de criterii, pentru a avea adevărata ştiinţă care străbate veacurile.
Elendiar, al elfilor obscuri... mulţumind lui Hermes, Nechepso, Petosiris, Valens, Ptolemeu, Dorotheu, Rethoriu, Antioch, Maniliu, Manethon, Maternus, Paulus, Porphiry, Psellos, Olimpiodor, Teophilus, Serapion, Messalah, Alcabitius, Al-Biruni, Albubater, Alkindi, Abenragel, Ibn Ezra, Lulle, Zahel, Razes, Al-Kayyat, Omar, Al-Ridwan, Albertus Magnus, Haly, Melanchton, Montulmo, Cardanus, Censorini, Nostradamus, Bethem, Abumassar, Almansor, Bonatus, Vincenzo, Haomar, Junctin, Gauric, Lilly, Coley, Dariot, Gadbury, Schoener, Morinus, Ion Vlahul, Heraclit, Zenon, Platon, Aristotel, Plotin, Hegel, Pitagora, Frunzetti, Vraciului din Codreşti, celor dimpreună cu dânşii în gândire şi cunoştinţă, prea mulţi pentru a-i numi pe toţi cei care sunt de acord cu mine, şi mai ales mie însumi, în lipsa căruia această mulţumire n-ar fi posibilă, sperând că adevăratul căutător va vedea în spatele aroganţei care stă de pază, paşii spre înţelegerea reală...
© 2010 A.D. Elendiar, al elfilor obscuri
Să devii ceea ce eşti!
